Maioneza

- Du-te mai copile si adu doua oua. Da vezi sa nu iei iar oule puse cuibar!
Pruncul se repede spre sura aia mica si gainile incep sa zburataceasca agitate. In cateva momente aerul e plin de praf, de pene si de galagie. Singura gaina ramasa pe cuibar il priveste atent pe copil si caraie incet. El o ignora si incepe sa caute oua. Le clatina incet in lumina tulbure si le pune atent in palarioara de paie cumparata saptamana trecuta de la targ. Are grija  sa nu ia oale clocite lasate acolo intentionat pentru gaini. Imediat isi umple palaria si o ia la fuga prin curte.
- Mamamare, uite cate am gasit!
- Ptiu, bata-te norocu! Ia sa vedem.
Batrana ia incet fiecare ou si il priveste in lumina, il clatina incet si zambeste multumita.
- Sigur ai lasat si pentru cuibare?
Copilul raspunde cu un aer intepat.
- Doar nu"s prost! Stiu si io ca gainile se oua doar langa alte oua! Am lasat...
- Bine, mai copile. Ia fugi tu si adu uleiul din bucatarie.
Pana cand se aseaza batrana pe banca de la masa din curte, baiatul e inapoi cu sticla de ulei.
- Acuma fii atent aici.
Copilul se uita cu ochii mari cum batrana sparge cu grija oul si pune albusul intr-un pahar. Apoi face niste miscari ciudate si rastoarna galbenusul in farfurie. Pune niste sare si un strop de otet, ia o lingura de lenm si ii arde una la fund baiatului.
- Esti atent sau rup lingura pe tine?
Lingura incepe sa alerge in farfurie si picaturile de ulei cad ritmic peste amestecul de culoare galbuie si ...magie. Apare o pasta frumoasa care creste pe masura ce scade nivelul sticlei de ulei.
Batrana se duce sotancaind pana in bucatarie ca sa aduc amestecul de legume, copilul se uita in jur, baga repede un deget in farfurie si  gusta. Mmmm...bun! Intinde din nou degetul spre maioneza si ..il ustura fundul de la lingura de lemn ce aterizeaza din nou pe turul pantalonilor....
A doua zi copilul se duce singur si ia un ou, il zgaltaie cum a vazut el la batrana, il pune in farfurie, pune sare, toarna juma se sticla de otet si se apuca de mestecat. Mesteca el asa cum vazut-o pe bunica si degeaba. In farfurie nu aparea deloc amestecul acela delicios pe care il facuse femeia cu o zi inainte. Oricum, el toarna ulei! Goleste o sticla si mai deschide una. Si amesteca! Si degeaba! Dupa vreo jumatate de ora vine si bunicul si se pune pe banca
- Ce faci, nepoate?
- Maioneza.
Batranul se uita atent in castron, zambeste si intreaba calm
- Ce faci cu atata maioneza?
- Bunica nu m-a lasat ieri sa mananc. Si imi place. Azi o sa fac eu si nu o sa-i dau nici eu ei!
- Asa ca faci, mustaceste batranul. Dar vad ca nu prea iti iese maioneza
Copilul se uita la batran, se uita in castron si zice cu glas mic
- Nu prea...
- Uite care ii secretul, zice batranul. In primul rand trebuie sa mesteci intr-un singur sens. Apoi trebuie sa mesteci si cu limba in gura in acelasi timp cu lingura in castron. De aia e asa greu! De aia sunt putin care stiu sa faca maioneza. Dar vezi sa nu-i spui la aia batrana ca ti-am spus secretul!
- N-ai grija, ca nu spun! zice baiatul si se apuca si mai vartos de frecat cu lingura prin catron
Sarea uleiul in toate partile, baiatul ametise de la ataat invartit cu limba in gura si maioneza tot nu iesea asa ca la bunica.
- Freaca mai cu nadejde, mai copile! Ce crezi tu, ca asa usor e sa faci o maioneza? Asta-i a mai a dracului mancare din toate cate sunt si doar cativa oameni pe lumea asta se pricep sa o faca. Asculta la mine, doar daca reusesti sa faci maioneza esti un bucatar adevarat!
Stropii de ulei ajungeau pe camasa, stropii se sudoare ajungeau in maioneza si lingura de lemn se invartea odata cu limba din gura si ochii din capul baiatului.
Rasetele bunicului au scos-o afara din casa pe batrana.
-Doamne, mai omule! Ce ai facut cu bietu copil?
- Nimic n-am facut! Il invatam cum sa faca maioneza!
Bunica se uita urat la batran, se uita speriata la copilul a carui limba se invartea iesita dement din gura si la uleiul  imprastiat peste tot...
- Apai ca n-ai minte nici cat copilul asta! Mai copile, lasa limba in gura, ca arati ca un caine inainte de ploaie! Hai in casa sa te schimbi. Si tu, om batran si fara minte, fugi mintenas pana la alimentara si cumpara-mi doua sticle de ulei, ca altfel ii de rau!...
Copilul a crescut si totusi, de cate ori face maioneza, inca mai invarte involuntar limba in gura in sensul si cu aceeasi vigoare cu lingura de lemn. Cand isi da seama se opreste si rade.
Apoi isi aduce aminte de cei batrani si zambeste amintirilor...

Mancare fara gaze.

Aseara am avut musafiri.
Mi-am facut socoteala in felul urmator: ei ajung pe la opt, asa ca am timp doua ore sa gatesc tot ce mi-am propus. Adica un sufleu de conopida,  cateva fleici la cuptor, niste ceva dulce cu dulceata si inghetata, dar...
Ajuns acasa,  am vazut un mare afis la intrare in bloc: in data de..., intre orele ... se lucreaza la gaze!
Aoleu, ce ma fac eu fara gaze? Ce mancare e aia fara gaze? Imi aprind o tigara si gandesc profund. Hmm. Ia hai sa vedem ce se poate gati fara gaze? Fug in piata, iau doo kile de carnati afumati, un kil de branza din aia de cioban, un kil de rosii pentru vegana de sor'mea, niste oo pentru veganul de cumnat si fug spre casa. In drum iau si niste suc galben pentru nepotica si ma apuc de treaba.
Tai carnatii in bucatele micute, ii  aranjez frumos intr-o chestie din aia rezistenta, presar branza de cioban peste carnati, si sparg oole deasupra. Bag la microunde si astept zece minute.
Uraaa! A iesit ceva fain. Pun artistic cateva picaturi de bulion deasupra si gata!
A mai ramas doar salata de vegani. Asta am terminat-o repede. Cateva rosii peste care am pus ulei si otet, branza de cioban sfaramata si ...gata salata! Ceva dulce am facut si mai iute decat salata: peste niste vafe luate de la megaimaj am turnat dulceata!
Abia am apucat sa pun totul pe masa si au venit invitatii.
- Mmmm. ce bine miroase, zice vegana de sor'mea.  Ce ai gatit?
- N-am gaze, asa ca asta e de mancare...zic eu timid.
- Cum n-ai gaze? intreaba mama mergand in bucatarie sa verifice..  Uite ca ai gaze!
Ma duc si eu si vad focurile mergand..
- Pai da, acum ca ati venit voi, mi-au venit si mie gazele.
Sor'mea rade, mama se uita urat, cumnatu' mananca, nepotica bea suc galben...

Prima porcarie

Toata lumea iubeste porcul. Barbatii pentru ca fara porc nu ar fi gratare, fleici sau ceafa afumata. Femeile pentru ca...toti barbatii sunt porci!
O sa incerc sa prezint aici cateva retete simple, fara pretentii de bucatareala elitista si elaborata. Pur si simplu mancaruri gustoase pe care le pot face barbatii. Nu contesc faptul ca si umele femei  stiu sa gateasca, dar niciodata la nivelul unui barbat adevarat!
Acum, ca am terminat cu partea introductiva, inainte sa va luati de mine pentru misoginism, sa va prezint prima reteta:

Se cumpara de la macelarie un kilogram de slanina de porc. Atentie, pentru a iesi jumarile bune, e musai sa-i zambiti vanzatoarei. Astfel vi se vor pune in punga si bucati de slanina care au ceva carne pe ele. Daca sunteti prea urati sau la tejghea e un domn, evitati sa-i zambiti.  Daca nu luati una peste cap sau nu sunteti invitat in oras de un vanzator ghei, sigur veti primi doar slanina curata, dar fara pic de carne.
Odata ajuns acasa se deschide o bere si se aprinde o tigara.  Spalatul pe maini nu e optional. Mai ales dupa ce ati revenit de la baie! Apoi se ascute un cutit mai marisor si se taie carnea in bucati mai mari. cam de marimea unui sfert de pachet de Camel.  Urmatorul pas este sa gasiti pe undeva o cratita mai marisoara, sa o spalati si sa o stergeti uscat! (burlacii au voie doar sa o steraga de praf) . Pana aici nu e greu. Buuu. Dupa atata munca e musai o pauza de bere. Atentie sa va spalati pe maini dupa ce reveniti de la baie!
Pasul urmator este sa aprindeti focul la aragaz. Puneti bucatile de slanina in cratita si dati focul la minim. Peste slanina taiata cuburi presarati gingas niste praf de sare. Nu puneti prea multa pentru ca veti avea relamatii de la veganii aia care vor sa moara sanatosi.  Amstecati cu o lingura de lemn si aveti grija sa nu fie focul prea mare. Sa nu va puna pacatul sa acoperiti cratita cu un capac sau ceva asemanator! Jumarile trebuie sa stea la aer si sa friga incet.
Cel mai bine este sa amestecati cu mana dreapta, cu o lingura de lemn cu coada lunga, iar din mana stanga nu trebuie sa lipseasca berea. O sa ma intrebati cat trebuie lasate jumarile la prajit...E destul de simplu: pana cand sunt gata. La un kilogram de slanina veti obtine mai putin de jumatate de kilogram de jumari si restul untura.
Cand sunt gata  se opreste focul si se scot jumarile intr-un recipient la alegerea dumneavoastra. Dupa ce mai beti o bere puteti pune si untura intr-un borcan cu capac.
In incheiere va sugerez sa le puneti pe masa langa o ceapa rosie taiata pe un fund de lemn . Pofta mare!

ps1. Jumarile se vor termina repede. Nu disperati! Va ramane untura. Cu untura e alta treaba. Se poate folosi unsa pe paine in loc de unt( cu sare), unsa pe paine in loc de unt( cu zahar),  in loc de ulei la prajitul cartofilor, in loc de vaselina la roata de la bicicleta., pentru ungerea lantului de la drujba, ....ce sa mai zic? Folositi-va imaginatia!
ps2 Nu pun poze pentru ca e plin internetul de ele si oricum, din cate am inteles eu,  doar fetele au voie sa puna poze cu mancare pe bloguri!
ps3 Ii salut cu mult drag pe toti prietenii mei pasionati de chestii gustoase.